Tulburări ale pubertății

Cursul normal al evoluției poate fi întrerupt prin apa­riția unei pubertăți timpurii, cu particularități ce se eviden­țiază la o vârstă la care alți copii rămân copii.

1. Pubertatea precoce se instalează înaintea vârstei de 8,5 ani la fete și 9,5 ani la băieți. E caracterizată printr-o activitate precoce a glandelor sexuale, datorită maturării morfo-funcționale a acestora.

În cazul pubertății precoce adevărate se include și gametogeneza, deci o fecundație normală. Astfel, caracterele sexuale secundare și menstruația apar înaintea vârstelor normale sus menționate. Pubertatea precoce poate fi completă când sindromul pubertar apare în totalitate sau disociată, când apar numai o parte din semne. Cauzele pubertății precoce pot fi rezultatul unor boli cerebrale, endocrine sau anomalii cromozomiale. Menționăm că puber­tatea precoce apare de două ori mai frecvent la fete decât la băieți.

Puber­tatea precoce nu coincide și cu o dezvoltare psihosexuală precoce, maturizarea psihică și dezvoltarea mentală fiind corespunzătoare vârstei cronologice.

În cazul unei pubertăți precoce, copiii trebuie să fie supravegheați cu toată seriozitatea și atenția de către părinți, în scopul prevenirii unor neplăceri și al protejării lor. Este indicat, de asemenea, ca în situația pubertății precoce, copilul, în­soțit de părinți, să fie adus la medic unde, după consultația necesară și atât de utilă, se dau și indicațiile de rigoare.

2. Pubertatea precipitată este considerată atunci când menstruația apare cu puțin timp înaintea vârstei normale de apariție.

3. Pubertatea tardivă (întârziată) este mult mai frec­ventă decât cea precoce. Ea este rezultatul întârzierii apa­riției impulsului de dezvoltare sexuală. Vârstele la care apare acest fenomen sunt, la băieți, între 15-16 ani, iar la fete, până la 14-17 ani. La fetițe, organele genitale externe și interne sunt infantile, iar la băieți testiculii in­fantili și penisul nedezvoltat, (sub 6 cm lungime). Scrotul este neplicaturat și nepigmentat iar prostata nu se palpează la tact rectal.

La ambele sexe nu apare saltul pubertar. Cauzele acestor tulburări ale pubertății sunt complexe: ele pot fi familiale, genetice, dobândite în copilărie prin boli cronice (TBC-ul, deficit proteic și vitaminic, debili­tate, malnutritie, boli de S.N.C.), boli endocrine (hipofi­zare, gonadice), tulburări intestinale care produc o defectuoasă absorbție a alimentelor, diabet zaharat juvenil.

4. Absența pubertății. Infantilismul genital la tineri poate fi urmarea unor boli endocrine genetice sau tumori. Anii trec și nici un semn nu anunță apariția pubertății. Începem să ne întrebăm de ce? Ce se întâmplă? Ca întotdeauna explicațiile sunt multe, dar toate pot fi reduse la una singură, o insuficientă secreție de hormoni sexualizanți, adică hormoni masculinizanți și feminizanți, iar insuficiența hormonală își are originea in absența ovarelor sau a testicu­lelor, ori în structuralizarea anormală a lor, ce va implica și o funcționalitate anormală. Alte cauze pot fi T.B.C.-ul genital sau tumori ovariene, care determină, prin procesul distructiv ovarian, o hipofuncție a acestora. Menționăm și radioterapia drept cauză importantă generatoare a infanti­lismului genital.

Tratamentul pubertății tardive, constă în administrarea de hormoni sexuali sau gonadotropi, după prealabilul tratament al bolii de fond.

5. Acneea adolescenților se manifestă prin apariția unor coșuri (papule sau pustule) pe față, spate și umeri. Ea este mai frecventă la băieți. Acneea nu dispare întot­deauna spontan, odată cu apariția maturității; dacă nu este tratată, ea persistă destul de mult timp, putând duce chiar la cicatrici inestetice.

Pe lângă faptul că este neplăcută, acneea adolescenților constituie, mai intâi, un factor complexant, capătă caracter dizgrațios și, adeseori, creează com­plexul psihic al obsesiei și inconfortului în societate; cei marcați de această maladie devin timizi, uneori ocolesc colectivitatea celor de aceeași vârstă cu ei, evită contactul amical cu colegi sau colege de aceeași vârstă, intr-un cuvânt sunt profund marcați de boală, adeseori trăind sentimentul infirmității.

Din aceste considerente devine imperios nece­sar tratamentul medical local și general (endocrinologie, dermatologic, cosmetic), încă de la primele începuturi ale bolii, fără a aștepta ca aceasta să se vindece spontan, la sfârșitul adolescenței.

6. Ginecomastia. Dacă dezvoltarea sânilor la fete repre­zintă o caracteristică a feminității, ginecomastia reprezintă o creștere în volum a glandei mamare la adolescenții băieți.

Părinții privesc îngrijorați sânii și se întreabă de ce au crescut, când la alți băieți așa ceva nu există. Bilaterală sau uneori unilaterală, ginecomastia este expresia unei dereglări, nu întotdeauna ușor de găsit. Ea este asociată și cu o creștere a depunerilor de grăsime dispusă ginoid, copiii fiind normali din punct de vedere somatic și genital.

Cu toate că virilita­tea învinge ginecomastia, la unii băieți fiind tranzitorie, la alții poate persista, fiind necesară intervenția medicului, care poate face o apreciere justă și poate recomanda un tra­tament adecvat după un diagnostic diferențial al ginecomastiei pubertare, eliminând alte boli, cum ar fi tumorile cortico-suprarenale feminizate, insuficiența hepatică cronică, în ciroză sau în asociere cu o tumoră testiculară.

Adeseori însă, ceea ce considerăm ginecomastie nu este decât o depunere de grăsime în regiunea mamară.

7. Tulburările dezvoltării somatice cuprind creșterea exagerată în înălțime, cel mai adesea fiind vorba de o creș­tere staturală constituțională și familială, care apare chiar din copilărie, sau de o hipotrofie staturală la pubertate, drept rezultat al malnutriției ori al unor boli cronice sau endo­crine. În astfel de cazuri este necesară intervenția medicului.

8. Tulburările menstruale pubertare. Mai frecvente sunt amenoreea, menometroragiile și oligomenoreea. În general, ele sunt rezultatul unui dezechilibru hormonal; după trata­mentul efectuat și odată cu apariția ciclurilor ovulatorii, în timp, se pot regulariza: uneori însă pot persista mai multe luni, chiar 1-2 ani după pubertate.

  • Amenoreea primară este caracterizată prin absența apariției menarhei (prima menstruație) până la 18 ani. Cau­zele sunt foarte complexe și pot fi de origine genetică, leziuni hipotalamo-hipofizare, malformații congenitale, TBC geni­tal etc.

  • Amenoreea secundară apare la adolescente după o perioadă de cicluri menstruale normale și poate fi de origine psihogenă gonadică sau rezultatul unor boli cronice ca T.B.C., diabet, boli mintale, îngrășare excesivă, pneumonie, sinechie uterină, tifos, scarlatină, stress, schimbarea climei, a hranei, a condițiilor obișnuite de viață.

  • Menometroragiile pot alarma pubera sau adolescenta, prin sângerarea uterină. La adolescentele normale procesul se oprește de obicei după un tratament cu antihemoragice, preparate de calciu, vitamine, antianemice, regim rațional.

Consultul medical va înlătura unele cauze, ca: tumori, in­fecții locale și generale, trumatisme, avort, viol, deflorare, polipi, cancer.

Este necesară și lămurirea mamei, ca și a fiicei, în privința evoluției maladiei, cit și a cauzei care a generat hemoragia.

De obicei, bolile infecțioase obișnuite la copii nu modifică menstruația.

9. Tulburări endocrino-metabolice. Pubertatea ca și me­nopauza reprezintă perioade normale ale existenței femeii, deși sunt cele mai importante și cele mai vulnerabile din viața ei.

Pubertatea este pentru anumite persoane tinere și ocazia de a-și spori greutatea rapid, datorită creșterii anor­male a consumului alimentar sau ca urmare a unor boli en­docrine, cerebrale sau nervoase. Regimul hipercaloric și sedentarismul creează, la tineri, pe lângă formele inestetice, și complexul ca atare; obezitatea pubertară benignă sau obișnuită, mai ales la adolescente, se traduce psihic printr-un conflict profund, mai mult sau mai puțin inconștient, re­zultat al depunerilor predominante pe trunchi și în special in jurul bazinului și pieptului, coapse, spate.

Contururile se șterg, formele se rotunjesc, corpul devine mai greoi. Este expresia unei obezități incipente. În această situație, tratamentul va fi mai mult psihoterapeutic decât medical.

Une­ori cauza sporirii ponderale poate fi existența unor dezechilibre hormonale.

Opusă acestei situații, drept rezultat al unui conflict psihic profund, poate exista o slăbire anormală, datorată unui regim alimentar sever, ce poate merge până la refuzul de a se alimenta pe perioade lungi. Se obține astfel o scădere ponderală de 10-20 kg, care, de regulă, influen­țează și funcția ovariană. În aceste cazuri, întotdeauna grave, este absolut necesară consultarea medicului, întrucât slăbirea pubertară poate avea cauze multiple: boli cro­nice, subalimentație, boli infecțioase, diabet, boli nervoase.

Trebuie reținut faptul că pentru nici unul din cazurile enumerate cu simptomele enunțate, tinerii sau părinții nu au voie să întreprindă, in mod empiric, „tămăduiri“, ci trebuie, în mod obligator consultat medicul de specialitate.

Procesele complexe ale pubertății pot determina, prin neglijarea unor maladii, traume fizice și morale, ireversi­bile. De felul in care trăim și avem grijă de noi înșine la această vârstă fragedă a pubertății, depind vârstele următoare, de­pind maturitatea deplină, viața însăși.

Cei foarte tineri și tinerii trebuie să țină seamă de toate acestea, întrucât de elucidarea unor maladii ce pot să apară acum, de tratarea lor depinde însuși viitorul fiecăruia.

Tulburările și anomaliile sunt, evident, excepții și nu caracteristici ale pubertății. De aceea, părinții au datoria de a le observa și consulta medicul, de a veghea dezvoltarea armonioasă a copiilor lor ajunși la vârsta pubertății.