Ce este menstruația?

Menstruația reprezintă manifestarea ciclică a activită­ții hormonale estrogeno-progesteronică. Se caracterizează printr-o scurgere de sânge din cavitatea uterină.

Menstruația apare lunar, de la pubertate până la menopauză, exceptând perioada de gestație și alăptare. Timpul scurs din prima zi a unei menstruații până în prima zi a următoarei menstruații formează ciclul menstrual, care, de obicei, la femeia adultă este de 28 zile.

El este rezultatul transformărilor ciclice ce au loc lunar pe perioada activității genitale a femeii. Scopul acesteia este de a prepara ciclic organismul femeii pentru o eventuală sarcină.

Din numărul total de foliculi ovarieni, la naștere, ovarul își începe activitatea cu 10% dintre aceștia, iar după puber­tate, în perioada de reproducere, rămânând aproximativ 300-400 foliculi ovarieni.

În 30-40% din cazuri, după menarhă urmează câteva cicluri neregulate. Stressul și carențele alimentare pot declanșa sau întârzia apariția menarhei. Factorul determinant în declan­șarea menstruației este scăderea bruscă a celor doi hormoni: foliculina și progesteronul, după ce aceștia au produs transformările mucoasei uterine.

La începutul ciclului men­strual, mucoasa uterină se îngroașă datorită secreției foliculinice. În acest timp, ovulul se dezvoltă în ovar, maturându-se, fiind pregătit pentru eliminare în căile genitale și apt pentru fecundație. În ovar, în locul său se va forma corpul galben — o grămadă de celule secretorii ce elaborează progesteronul.

Prezența corpului galben determină o ușoară, creștere a temperaturii corporale (bazale). După ziua a 14-a — momentul ovulației la un ciclu de 28 zile — în a doua fază a ciclului menstrual, se pregătește, prin secreție de progesteron, mucoasa uterină pentru a primi ovulul fecundat.

Trebuie menționat faptul că ovulația poate fi însoțită de dureri abdominale, congestia sânilor, balonare, neliniște, mici pierderi de sânge, toate alcătuind semnele „sindromului intermenstrual“.

Vasele de sânge ce vascularizează mucoasa uterină sunt foarte sensibile la scăderea de foliculită, se obstruiază împiedicând hrănirea mucoasei care se distruge și se elimină, rămânând stratul bazal ce va asigura regenerarea și formarea noului strat uterin, după terminarea menstruației. În această perioadă scade și rezistența organismului la agresiunile microbiene.

Ciclul menstrual se află sub o triplă dependență: un centru de comandă, reprezentat prin hipotalamus și glanda hipofiză, ambele, în strânsă legătură, formând așa-numitul "ax hipotalamo-hipofizar" un etaj mediu, cu centri de execuție, reprezentat de ovare și, în fine, un etaj inferior, cu centri de recepție, format din uter și vagină, în principal.

După ciclurile de început, de obicei neregulate și anovulatorii, menstruația se regularizează, luând un caracter ciclic ovulatoriu. Un ritm regulat al menstruației denotă o funcție normală a organismului.

Menstruația durează 3-5 zile și, cantitativ, poate fi redusă, moderată sau abundentă. Cantitatea de sînge de 50-100 ml, care se elimină în timpul menstruației, este în legătură cu intensitatea transformărilor endometrului, posi­bilitatea de contracție a miometrului, ca și de noul ciclu ovarian hormonal.

Sângele menstrual incoagulabil conține leucocite, fragmente de mucoasă, calciu, arsenic și menotoxină, care-i conferă un miros specific.

Înainte cu 2-4 zile de instalarea menstruației apare „sindromul premenstrual” rezultat al dezechilibrului neuro-hormonal, cu semne ca: lipsa poftei de mâncare, migrene, palpitații; sânii devin mai tari și dureroși; apare irascibilitatea, emotivitatea.

De asemenea, femeile bolnave prezintă o exacerbare a simptomelor existente. Starea de tensiune pre-menstruală se poate repeta tot timpul, fiind mai frecventă însă la pubertate și în premenopauză. Dismenoreea, manifestată prin dureri abdominale și pelvine însoțește sau precede menstruația. Proporția femeilor care nu au nici un simptom în timpul menstruației este de 15-20%, restul prezentând semne mai mult sau mai puțin accentuate.

Durerile lombare, mai accentuate pînă în mo­mentul venirii primului val de sânge, pot dura tot timpul menstruației sau pot ceda în ziua a 2-a sau a 3 a a ciclului.

Unii autori au susținut că aproximativ 7% din femei se simt mai bine în timpul menstruației decât în perioada intermenstruală. La începutul ciclului, menstruație poate suferi o serie de tulburări variabile, ca rezultat al unei adaptări deficitare sau bolii.

Sunt cunoscute astfel sângerările ciclice prea frecvente sau abundente, hemoragii genitale produse de cauze hormo­nale, boli de sânge, tumori sau procese inflamatorii ale apara­tului genital.

Scurtarea intervalelor intermenstruale de la 28-29 zile la 15-20 zile constituie altă anomalie a ciclului menstrual. Cunoscută sub denumirea de polimenoree, aceasta poate fi cauzată de congestii și inflamații ale organelor genitale, chisturi ovariene, infecții acute și cronice — ca TBC, sifilis, intoxicații, boli endocrine, alimentație carențială, climă, malformații.

Menstruația reprezintă un eveniment important în viața femeii. De aceea, femeia nu trebuie să fie surprinsă, nepregă­tită, de venirea menstruației. Se știe sigur că, odată cu sângele menstrual, se elimină și o mare cantitate de glicogen, fosfor, sulf, calciu și fermenți proteolitici.

Substanțele toxice sunt eliminate și prin transpirație și respirație, ceea ce a făcut ca Schick să obțină câteva observații interesante în această privință. El a remarcat, că o floare ținută în mână sau la subțioară de o femeie, in perioada ciclului, se ofilește în câteva ore, așa cum legumele sau fructele puse la conservat în această perioadă, nu țin. În popor se cunoaște de mult acest fenomen, curios. Tot ca o curiozitate trebuie amintită și așa-numita „menstruație vicariantă“, care constă în pierderi de sânge pe nas sau pe gură.

Durerea la menstruație apare, de obicei, la tinerele fete, când ciclul menstrual devine ovulatoriu. Ea este prezentă și în cazul uterului hipoplazic, unicorn, anteflexie exagerată, ovare chistice, infecție sau leziuni uterine ale anexelor sau al unor factori extragenitali mai rari ca: afecțiuni psiho-neurotice, apendicită cronică, helmintiază, hemoroizi.

Unii autori au reliefat o asociere între isterie și dismenoree. În cazul durerilor menstruale, tratamentul este simptomatic, cu asigurarea unei dinamici corticale normale, laxative înainte de menstruație, evitarea frigului și umezelii, căldură locală, antispastice, analgezice, tranchilizante, hormoni.

Ciclul menstrual tinde spre o scurtare progresivă a duratei sale medii de la 33-34 zile, la adolescente, la 28 zile, la femeile ce se apropie de menopauză.

Momentul apariției primei menstruații este, în mod eronat, considerat drept criteriu de instalare a pubertății, făcându-se abstracție de faptul că menstruația este doar una dintre manifestările pubertății, manifestare ce marchează începutul ciclului hipofizo-ovaro-uterin.